Au trecut 40 de ani de la Cupa Mondială din Mexic dar dacă întrebi pe cineva care a trăit “live” confruntările din “groapa cu lei” de la Guadalajara îţi va spune că are impresia de parcă ieri au fost toate. Toate golurile date de băieţii noştri, driblingurile Mopsului cu Charlton şi Moore, tacklingurile lui Dumitru şi Mocanu ori paradele lui Adamache şi Răducanu. Că tot veni vorba de Stere Adamache. Împreună cu Mihai Ivăncescu şi Nicolae Pescaru, cei trei au fost reprezentanţii Steagului  la “mundialul” mexican. Adamache a fost titular în toate cele trei meciuri de pe Estadio Jalisco în timp ce Ivăncescu şi Pescaru au fost doar rezerve. Ce era Steagul în vara anului 1970? Era o echipă ce abia promovase în Divizia A de un an dar care a fost construită în aşa fel de Valentin Stănescu încât Angelo Niculescu, selecţionerul de atunci al României, nu avea cum să le refuze celor trei giuvaere “stegare” locul în lotul ce urma să treacă Atlanticul. România la Guadalajara: 2 iunie 1970: Anglia – România 1-0, gol Hurst în minutul 65. Echipa României: Adamache – Sătmăreanu, Lupescu, Mocanu, Dinu – Dembrovschi, Nunweiller, Dumitru, Lucescu (C) – Tătaru (’75 înlocuit cu Neagu), Dumitrache 6 iunie 1970: România – Cehoslovacia 2-1, gol Petras în minutul 5, pentru noi au marcat Neagu în minutul 52 şi Dumitrache din pentalty în minutul 75 Echipa României: Adamache – Sătmăreanu, Lupescu, Mocanu, Dinu – Dembroschi, Nunweiller, Dumitru (înlocuit cu Ghergheli în minutul 81), Lucescu (C, înlocuit cu Tătaru în minutul 69) – Neagu, Dumitrache 10 iunie 1970: Brazilia – România 3-2, au marcat Pele în minutul 19, Jairzinho ’22 şi Pele din nou ’67. Pentru noi au înscris: Dumitrache în minutul 34 şi Dembroschi în ‘ 84 Echipa României: Adamache (înlocuit cu Răducanu în minutul 27) – Sătmăreanu, Lupescu, Mocanu, Dinu – Dembroschi, Nunweiller, Dumitru, Lucescu (C) – Neagu, Dumitrache (înlocuit cu Tătaru în minutul 72) Antrenorul României a fost Angelo Niculescu

Curiozităţi:

Gheorghe Tătaru a bifat în Mexic primele sale meciuri în tricoul Naţionalei. Purtătorul tricoului cu numărul 10 a fost Radu Nunweiller. Stere Adamache a purtat în cele trei meciuri tricoul cu numărul 21. Alexandru Neagu a marcat contra Cehoslovaciei în minutul 52 primul gol al României la un Campionat Mondial după o pauză de 31 de ani, 11 luni şi trei zile. Ultimul fusese înscris de Ştefan Dobay pe 9 iunie 1938 în minutul 35 al meciului pierdut, 1-2, în faţa Cubei.

Momentul execuţiei lui Neagu surprins de camerele de fotografiat. Simulează o execuţie în forţă dar, de fapt, va plasa lin mingea în colţul lung al porţii lui Vencel.

România a făcut parte în Mexico ’70 din Grupa C, supranumită şi “Grupa Morţii”  sau “Groapa cu lei de la Guadalajara”. Lotul pentru Mexic a fost compus din 22 de fotbalişti, toţi legitimaţi la echipe din Divizia A: portari: Stere Adamache (Steagul Roşu), Gheorghe Gornea (UTA), Rică Răducanu (Rapid), fundaşi: Ludovic Sătmăreanu (Steaua), Mihai Mocanu (Petrolul), Cornel Dinu (Dinamo), Nicolae Lupescu (Rapid), Dan Coe (Rapid), Mihai Ivăncescu (Steagul Roşu), Augustin Deleanu (Dinamo), mijlocaşi: Nicolae Pescaru (Steagul Roşu), Mircea Lucescu (Dinamo), Ion Dumitru (Rapid), Vasile Gherghely (Dinamo), Flavius Domide (UTA), Emerich Dembroschi (SC Bacău), Radu Nunweiller (Dinamo), Nicolae Dobrin (FC Argeş) atacanţi: Florea Dumitrache (Dinamo), Alexandru Neagu (Rapid), Gheorghe Tătaru (Steaua), Marin Tufan (Farul)

Lotul de 22 al României pentru Mexico. “Stegarii” noştrii se află în rândul de jos. Primul de la stânga la dreapta este Mişu Ivăncescu, al patrulea Nae Pescaru iar lângă el, în negru, Sterică Adamache.

Din lotul de 22, selecţionerul Angelo Niculescu a folosit în cele trei meciuri numai 14 fotbalişti. Este de notorietate neutilizarea celui mai tehnic fotbalist român al momentului, Nicolae Dobrin, motivaţia oficială fiind neadaptarea piteşteanului la condiţiile climatice speciale din Mexic.

Primul 11 înainte de confruntarea cu Anglia: De la stânga la dreapta: Dumitrache, Dumitru, Tătaru, Mocanu, Dembroschi, Nunweiller, Dinu, Sătmăreanu, Lupescu, Adamache şi Lucescu.

Steagul Roşu Braşov a fost echipa din provincie cu cei mai mulţi reprezentaţi în lot, trei la număr, din care numai unul, portarul Sterică Adamache a fost titular. Numărul total de spectatori ce au asistat la cele trei meciuri jucate de băieţii noştri pe Estadio Jalisco este de 158.182, ceea ce înseamnă o medie de 52.727 de spectatori/meci. Apogeul a fost atins la meciu cu Cehoslovacia când în tribune au fost 56.818 spectatori, în timp ce meciul de debut cu Anglia a strâns “doar” 50.560 de spectatori.

Fază din meciul Anglia – România iar pe fundal tribuna supraetajată a lui Estadio Jalisco

Cupa Mondială din Mexic a fost prima ediţie transmisă la TV în culori.

Secvenţă din meciul cu Brazilia în care Dumitru (nr. 15) şi Culae Lupescu (nr. 3) îşi dispută supremaţia aeriană cu brazilienii Everaldo (nr. 16) şi Fontana (nr. 15).

Cupa Mondială din Mexic a fost ultima ediţie în care s-a mai acordat trofeul “Jules Rimet” (Zeiţa), odată cu ediţia din 1974, organizată de R.F. Germană decerându-se trofeul pe care-l cunoaştem şi-n prezent. Calificările pentru Cupa Mondială au început dezastruos pentru echipa noastră care ceda în meciul de debut, 28 octombrie 1968, la Lisabona, cu 0-3 în faţa Portugaliei lui Eusebio, bronz la Mondialul din Anglia ’66. Peste aproape un an aveam să ne revanşăm reuşind pe 12 octombrie 1969, la Bucureşti, în faţa a 90.500 de suporteri o victorie de senzaţie prin golul reuşit de Dobrin în minutul 30. Calificarea la Mondialul Mexican a fost obţinută pe 16 noiembrie 1969 când, în faţa a 100 de mii de spectatori remizam, 1-1 cu Grecia (gol Dembroschi cu capul îm minutul 37).

Execuţia lui “Dembo” care ne-a dus la Guadalajara

Celelalte rezultate obţinute de ai noştri au fost: 2-2 la Atena, 2-0 cu Elveţia la Bucureşti şi victorie, 1-0, la Lausanne. Cel mai bun fotbalist român de la Turneul Final din Mexic a fost desemnat Emerich Dembroschi (numărul 7). De altfel, acesta este şi numele său corec – “Dembroschi” nu “Dembrowski” sau “Dembrovschi”. De coechipieri, fani şi prieteni era alintat “Dembo”. La mai puţin de două luni după terminarea “mundialului” aztec vedea lumina tiparului excelenta carte a cronicarului sportiv Ioan Chirilă, “Mexico 70 – Jurnal Sentimental”. O capodoperă a literaturii (nu doar sportive!) Golul încasat de România de la cehoslovacul Petras în minutul 5 a fost unul din cele mai rapide goluri marcate la acel Turneu Final. Echipamentul României era compus din tricouri galbene, panatloni roşii şi jambiere albastre. În ultimul meci din grupă, contra Braziliei, datorită similitudini echipamentelor de joc, România a evoluat în tricouri albastre, pantaloni albi şi jambiere roşii. Pe piept, în partea stângă, emblema tricolorilor era chiar emblema de pe steagul Republicii Socialiste România. Prima de victorie a Naţionalei noastre pentru meciul cu Cehoslovacia a fost de 100 de dolari. Pentru o victorie contra Braziliei, “tricolorii” aveau promise câteva mii de dolari de persoană. După egalul de la Bucureşti contra Greciei ce ne-a calificat pentru Mexic, “tricolorii” au fost invitaţi în studioul Televiziunii Române. Aceştia, aflaţi încă sub beţia succesului au mulţumit cui au crezut ei de cuviinţă mai puţin Partidului Comunist. Scăparea nu a rămas nesesizată astfel că jucătorii s-au tot trezit amânaţi cu prima de calificare până când nu au mai primit nimic.

Primul 11 românesc înainte de confruntarea cu Grecia. După meci, nici ei, nici coechipierii lor, nici staff-ul tehnic, nimeni nu a mulţumit Partidului pentru “condiţiile de excepţie puse de Partid în slujba dezvoltării multilaterale a footbalului de la noi.”

Între diferitele amicale ce s-au interpus între meciurile de calificare pentru Mexic, unul a fost mai special. Este vorba de confruntarea de la 15 ianuarie 1969 cu Anglia, campioana mondială în exerciţiu, pe Wembley. Ai noştri, cu o echipă în care cel mai “experimentat” fotbalist avea 22 de ani, reuşesc un uluitor 1-1. Golul nostru a fost reuşit de Dumitrache ce la fentat de la 11 metri pe Gordon Banks, după ce englezii au deschis scorul în minutul 27 prin Jackie Charlton. S-a spus că în acea seară de ianuarie pe gazonul londonez s-a “copt” echipa ce avea să reuşească spectaculoasa calificare pentru Mexic.

Egalii campionilor lumii

Numerele de pe tricou ale băieţilor noştri în Mexic au fost următoarele: Adamache, după cum am scris mai sus, 21; Sătmăreanu 2; Lupescu 3; Mocanu 4; Dinu 5; Dembroschi 7; Dumitru 15; Dumitrache 9; Nunweiller 10; Lucescu 11; Tătaru 17; Răducanu 1; Gornea 22; Coe 6; Dobrin 8; Ivăncescu 12; Deleanu 13; Gherghely 14; Neagu 16; Tufan 18; Domide 19; Pescaru 20. Ora de start a partidelor a fost 16.00. A fost aleasă această oră pentru ca partidele să poată fi transmise în Europa la orele de maximă audienţă. Este lesene de înţeles că la acea oră în Mexic soarele ardea cel mai tare, nu puţine fiind partidele ce s-au jucat la temeperaturi de 40 de grade Celsius, poate chiar mai mari, întrucât la nivelul gazonului temperatura dobândea câteva grade în plus faţă de cele resimţite de cei aflaţi în tribune. Mascota Cupei Mondiale din Mexic s-a numit “Juanito”. Adamache, bodyguard-ul lui “Juanito” Neagu. Acum, montajul video. ▶