Cum a fost la Nicolae Pescaru?

Publicat in data de 27 martie 2011   ·   5 Comentarii

Pe la orele 14 (faptul că s-a dat ceasul cu o oră înainte a pus multă lume în încurcătură) am plecat din Livada Poştei spre Şcheii Braşovului, locul de rezidenţă al celui mai mare fotbalist braşovean al tuturor timpurilor, Nicolae Pescaru. Am fost fix 22 de suporteri. Cunoşteam adresa, dar nici unul din noi nu fusese vreodată acolo. Putem spune, aşadar, că a avut un mic iz explorator acţiunea de astăzi (27 martie). Cadourile au fost pregătite, repertoriul muzical pus la punct numai că, în timp ce tot urcam şi urcam pe întortocheatele străzii ale Şcheilor, am început să ne punem următoarea întrebare: dacă nu e nimeni acasă? Că vorba aia, fiind ziua lui, poate domnul Pescaru era plecat cu familia să sărbătorească. Toţi câinii Şcheiului ne lătrau şi puţinii trecători pe care i-am întâlnit ne priveau zâmbind, dându-şi probabil seama care-i treaba cu noi pe acolo. Într-un final, dibuim adresa exactă a domnului Pescaru. Cum nu era sonerie la poartă, prezenţa noastră a fost anunţată de un căţel mic aflat în curte care ne lătra de zor. Imediat, temerile tuturor, legate de absenţa lui Nicolae Pescaru au fost spulberate în momentul în care acesta a ieşit afară. Tot atunci a fost şi momentul în care ne-am cam “tăiat” cu toţii. Marele Nicolae Pescaru ieşea în faţa noastră, nişte puştani şi puştoaice care umblau hai-hui prin Braşov. După ce i-am cântat “Mulţi Ani Trăiască!”, domnul Pescaru a dat mâna cu fiecare în parte. Acuma, sincer să fiu, nu ştiu care era partea mai emoţionată. Noi, că dădeam mâna şi sărutam pe obraz un om despre care mereu am auzit vorbindu-se ca despre o zeitate supremă? Sau el, că a primit urări în ziua când împlinea 68 de ani din partea unor oameni ce nu l-au văzut vreodată “bătând” mingea? La sfârşit, Nicolae Pescaru avea lacrimi în ochi. Am convenit că atunci când vremea se va mai încălzi, să facem un rendez-vous “stegar” în curtea dânsului, cu toate cele de trebuinţă unei întâlniri memorabile. Şi ne-a promis că va reveni în tribună la meciurile Steagului, fapt ce ne va ambiţiona şi pe noi să cântăm şi mai tare “Cu Pescaru în echipă de nimeni nu e frică!”. Apropo, trecut-au mulţi ani de când Nea Niki nu a mai auzit cântarea asta, motiv pentru care astăzi ea a răsunat în Şchei, în tandem perfect cu numele unui om mare de tot: Nicolae Pescaru!

Tags: fc brasov, liga suporterilor stegari, nicolae pescaru